Supuneți-vă!

La sfârșitul anului trecut, am primit o carte. Pe prima pagină am citit următorul verset:

 

O reală încurajare pentru acele momente din viață. L-am citit, l-am repetat și mă încurajam cu aceste cuvinte.

Chiar când începeam să dau uitării acest verset (că, doar, au trecut câteva luni din an:) această învățătură mi-a fost reîmprospătată în minte. Dumnezeu îi spune lui Iosua: ”Astăzi voi începe să te înalț înaintea întregului Israel”. Ne place partea cu înălțatul și dăm uitării partea cu supusul. Dumnezeu uneori ne smerește ca să ne încerce, ca să ne formeze. Problema este că noi nu avem răbdare în aceste încercări și facem tot ce putem ca să ne înălțăm. Măcar puțin… Totuși, adevărata înălțare vine de la Dumnezeu, la timpul hotărât de El. Nu ni se spun prea multe despre Iosua, decât atunci când Moise se apropie de sfârșitul vieții pământești. Până atunci Iosua a fost în umbră și eu cred că a ales să se supună Dumnezeului celui viu.

Nu e ca și cum îi facem un favor lui Dumnezeu că ne supunem Lui. El are toată puterea să ne smerească. Mâna Lui este tare. Nouă ne facem un favor (și încă unul mare)  când alegem să ne supunem lui Dumnezeu.

Mă întreb ce s-ar fi întâmplat cu Iosua, dacă nu s-ar mai fi supus lui Dumnezeu și voii Lui? Ce s-ar fi întâmplat cu el dacă s-ar fi răzvrăti și ar fi hotărât să nu mai fie slujitorul lui Moise? Ce s-ar fi întâmplat dacă nu ar mai fi ascultat și dacă nu s-ar mai fi supus?

Răbdare, ascultare, supunere sub mâna tare a lui Dumnezeu. Trei lucruri care îmi doresc să caracterizeze viața mea.

Advertisements

Aștept sau …

Poate că este suficient să privim fugitiv în istorie, în Biblie pentru a înțelege că Dumnezeu are timpul Lui pentru a interveni într-o situație  și pentru a lucra într-un fel sau altul. Și dincolo de perspectiva generală,  cred că Dumnezeu are timpul Lui pentru a interveni în viața fiecărui om. Problema este dacă înțelegem acest timp, iar dacă îl înțelegem,  avem răbdare să îl așteptăm? Deseori, timpul lui Dumnezeu de a interveni nu corespunde cu timpul nostru.

Ana și Sara, două femei menționate în Biblie. Niciuna dintre ele nu putea să aibă copii. Sara găsește singură soluție pentru problema ei, iar soluția găsită de ea a purtat numele  Agar. Ana vine înaintea Domnului cu frământarea ei. Ea așteaptă intervenția lui Dumnezeu, deși ar fi fost, poate, mai simplu să găsească ea soluții. Care au fost consecințele alegerilor celor două femei? Ismael și Samuel. Durere, luptă, frământare între urmașii lui Ismael și urmașii lui Isaac. Binecuvântare adusă prin viața lui Samuel. O observație importantă este că, Dumnezeu oricum își duce planul la îndeplinire, indiferent dacă omul așteaptă timpul Lui sau nu. Avraam și Sara l-au primit pe Isaac exact așa cum Dumnezeu a promis, la timpul hotărât de El.

Aștept timpul lui Dumnezeu pentru a aduce soluție la frământările din viața mea sau găsesc eu singură soluții pentru acestea? E grea așteptarea, mai ales pentru noi, cei mai tineri. Dar e așa de frumos să îl cunoști pe Dumnezeu în așteptare, să depinzi de El, să te încrezi în El, chiar dacă nu mai înțelegi mare lucru din ceea ce se întâmplă în viața ta, chiar dacă Dumnezeu întârzie să intervină.

God-has-perfect-timing-never-early-and

 

Libertate şi responsabilitate

Tinerilor creştini (şi nu numai), este vremea să ne trezim! Este vremea să ne desprindem de reţelele de socializare, de internet, de tablete şi să înţelegem realiatea din jurul nostru. Prigonirea creştinilor, sărăcie, suferinţă. Să înţelegem că am primit liberate, nu pentru ca suntem mai buni decat alţii care nu o au, ci pentru că aşa a hotărât Dumnezeu în dreptul nostru. Întelegem noi valoarea acestei libertăţi? Sau nu ne interesează să o înţelegem? Înţelegem, oare, că avem şi responsabilităţi faţă de această libertate pe care o avem? Raspunsul îl dăm în fiecare zi prin felul nostru de vieţuire. Avem două opţiuni: să ne batem joc de acestă libertate sau o preţuim şi să o valorificăm.

Crestini care mor, zilnic, pentru că mărturisesc credinţa în Cristos. Copii care se nasc în lagăre de concentrare şi trăiesc acolo zeci de ani, poate chiar toată viaţa. Copii care sunt decapitaţi, creştini răstigniţi, biciuiţi, părinţi care asistă la omorârea copiilor lor şi invers. Creştini care fug de persecuţii si suferă de foame, de sete, suportă călduri incredibile. Oameni fericiţi că pot recupera o Biblie din flacări pentru a o citi. Arsurile de pe mâini? Neimportante. Da, toate acestea şi multe altele care întrec capacitatea mea de înţelegere se petrec în 2014, în lumea în care trăim şi noi.

Ce facem noi cu libertatea pe care o avem? Ce facem noi cu resursele pe care le avem? Ştiaţi că donând aproximativ 20-30 de lei pe luna se poate întreţine un copil din Africa, i se poate oferi şansa să studieze şi să mănânce o masă pe zi (poate singura din acea zi)?

Şi noi care ne bucurăm de libertate, trăim ca şi cum binecuvâtările ni se cuvin (părtăşia cu fraţii şi surorile în Cristos, educaţia, hrana, îmbrăcămintea etc.), fără a înţelege cu adevărat ce se întâmplă în jurul nostru.  Este timpul să ne trezim si să facem ceva! Şi daca  nu ştim ce am putea face, măcar să ne rugăm pentru creştinii persecutaţi, pentru tinerii care împărtăşesc aceiaşi credinţă ca şi noi, credinţa în Isus Cristos,  dar care sunt chinuiţi în toate felurile. Măcar de am înţelegem valoarea libertăţii pe care Dumnezeu ne-o dă.

Etichete (in)vizibile

Lipim etichete pe cutii. Sunt lipite etichete pe produsele pe care le cumpărăm. Etichetele ne ajută să fim organizați și sunt foarte utile. Dar este oare normal să punem etichete pe oameni, pe cei care ne înconjoară și cu care intrăm în contact mai des sau mai rar?

IMG_2474http://jonesdesigncompany.com/food/raspberry-jam-tutorial-printable-labels/

 

O societate a oamenilor etichetați și care etichetează. Îți greșește omul o dată și ai pus eticheta. Dumnezeu aruncă păcatele noastre în marea uitării, dar noi le lipim pe fruntea celor din jur. Trist.

Etichete puse  în funcție de trăsăturile de personalitate. El/ea este timid/timidă. Eticheta este pusă. De regulă astfel de persoane sunt marginalizate. Punem o etichetă în funcție de o trăsătură vizibilă, fără a mai face efortul de a cunoaște o persoană complexă, care în spatele timidității poate că ascunde trăsături valoroase.

Etichete puse în funcție de statutul social, etichete puse  în funcție de hainele purtate și lista ar putea continua.

Da, sunt de acord că în relațiile pe care le avem cu cei din jur ne formăm o părere despre ei (de ex. El/ea este om de cuvânt.) Ceea ce vreau să subliniez este faptul că în mod pripit  lipim o etichetă pe cineva fără a-i mai acorda a doua șansă. Uneori acestea sunt inviziblie, sunt doar în mintea noastă, dar dureros este când acestea sunt viziblie, sunt verbalizate și uneori se transformă chiar în jigniri.

Cu impact sau …

Văd tot mai des tineri care  se  mulțumesc să trăiască vieți mediocre, banale și pierdute în rutină. Laitmotivul fiecarei zile: mă plictisesc. De ce să ne irosim  viața făcând nimic sau altfel zis făcând umbră pământului? Oare pot eu, ca tânăr creștin  să trăiesc o viață cu impact?

Pentru a răspunde acestei întrebări, cred că un cuvânt cheie este curaj. Curajul de a te încrede în Dumnezeu și curajul de a-l cinsti pe Dumnezeu. Daniel, un tânăr cu impact. De ce? Unul dintre motive este că l-a cinstit pe Dumnezeu, a avut curajul să ia hotărârea de a nu se spurca în mijlocul unui popor păgân. Această hotărâre ”banală” l-a ajutat să nu se piardă în mulțime. Au fost atât de mulți tineri evrei duși în robie în Babilon. Oare, de ce, Biblia  menționează doar patru tineri care au hotărât să nu se spurce?

În al doilea rând cred că trebuie să avem curajul de a asculta chemare lui Dumnezeu. Dumnezeu te cheamă să fii misionar? Ascultă! Dumnezeu te cheamă să fii profesor? Ascultă! Glady Aylward a fost o servitoare din Anglia, exmatriculată din școla misionară la douăzeci și șapte de ani din cauza rezultatelor slabe. În ciuda tuturor împotrivirilor era sigură că Dumnezeu o cheamă să fie misionară în China.  Fără educație oficială și fără vreo altă susținere a plecat în China. A salvat sute de copii  și prin mărturia ei s-au întors la Dumnezeu chinezi din mai multe localități. O tânără a cărei viață a avut impact pentru că a avut curajul să răspundă chemării lui Dumnezeu și să meargă prin credință.

greatPhotoTuts-58sursa: http://photography.tutsplus.com/articles/100-helpful-photography-tutorials-for-beginners-and-professionals–photo-3673

Chiar dacă aici pe Pământ nu va scrie nimeni nicio carte despre viața noastră, Cineva scrie cu onestitate fiecare faptă, fiecare gând, fiecare pas al vieții noastre.  Ce vom citi în aceste cărți?

Gladys Aylward, Aventura unei vieți [1]

Dintr-odată, un mesager al mandarinului a dat buzna în casă. A fluturat o hârtie roșie și a început să vorbească. Vorbea atât de repede încât nimeni nu l-a înțeles, iar Gladys i-a făcut semn să vorbească mai rar. Se părea că avusese loc o răscoală la închisoare, iar prizionerii se omorau între ei. Drept urmare, mandarinul o chemase pe Gladys la închisoare. […] Înăuntru, stătea  directorul închisorii cu șase soldați. Când a văzut-o pe Gladys a oftat ușurat. ”Vă așteptam” a început el făcând o plecăciune. ”Prizonierii se omoară între ei, iar soldații mei sunt prea înspăimântați pentru a se mai întoarce înăuntru”.  […]

Gladys a simțit că i se face rău. ”Trebuie să intru și să-i fac să nu se mai bată?” a repetat ea înmărmurită gândindu-se la criminalii și tâlharii dinăuntru. ”Dar sunt doar o femeie. Nu știu nimic dspre bătaie! Dacă intru acolo mă vor ucide.”

Directorul a zâmbit triumfător. ”Nu vor face acest lucru. Întotdeauna spuneți tuturor că îl aveți pe Dumnezeul cel viu în dumneavoastră, deci, cum ar putea să vă ucidă?” a argumentat el. […] Simțind că se clatină pe picioare, Gladys s-a rezemat de perete. ”Vreți să intervin într-o răscoală din închisoare pentru că îl am pe Dumnezeul cel viu în mine și credeți că nu pot fi omorâtă?, a vorbit ea cu suflarea întretăiată”.

Pentru că Gladys nu spunea nimic, directorul a repetat: ”dumneavoastră și Dumnezeul cel viu puteți intra înăuntru împeună și puteți să-i opriți pe bărbați să se mai lupte între ei. Altfel, nimeni nu mai rămâne în viață”.

Dacă refuza să-i ajute, s-ar fi dus vestea rapid prin tot Yangcheng-ul și ținuturile din împrejurimi că nu există niciun Dumnezeu viu în viața lui Gladys. Dar dacă intra în închisoare? Gladys nici măca nu îndrăznea să se gândească la ce i s-ar fi putut întâmpla. S-a întors către directorul închisorii și a spus: ”Voi intra”. Înainte să aibă timp să se gândească la ceea ce tocmai spusese, unul dintre soldați a răsucit cheia în broasca porții imense de fier care păzea intrarea închisorii.

Janet & Geoff Benge, 2007, pag. 99-102.